Când ai un atac de panică este ca și cum propriul sistem nervos de atacă. Suntem construiți de natură cu un sistem de apărare foarte inteligent atunci când ne întâlnim cu un pericol real. Reacția de luptă, fugă sau îngheț, se activează în interiorul nostru atunci când vedem spre exemplu, un tigru. În acele momente, tot corpul se mobilizează pentru a scăpa de pericol.

Atacul de panica se produce însă în absența unei amenințări reale. Creierul nostru ne păcălește și vede pericol acolo unde nu există. O parte a creierului, amigdala, care este centrul fricii, rămâne activă ca o alarmă iar mintea, acest instrument care ne ajută de cele mai multe ori tinde să interpreteze și să exagere gândurile. ( ex: o sa mor). Imaginați-vă creierul ca o casă. Parterul este acea parte a creierului numit sistem limbic, responsabil pentru reacțiile de supraviețuire, respirație, digestie, reglarea somnului, emoții puternice. Etajul este de fapt neocortexul sau creierul superior, responsabil de gândire, analiză, sinteză, creație.

     În cazul unui atac de panică, alarama, adica amigdala, se activează iar parterul preia controlul crezând că trebuie să lupte împotriva unui amenințări. Doar că amenințarea, cum am spus, nu este reală însă cel afectat trăiește foarte intens și înfricoșător acest episod. Este important să înțelegi că manifestările fizice și psihice nu te afectează la nivel fizic.

Simptomele includ:

  • puls cardiac crescut
  • senzatia de lesin
  • tranzpiratie
  • senzatia de greata
  • tremur
  • dureri de piept
  • ameteala
  • teama de moarte
  • senzatia de irealitate(disociere)

 

Blog